Produse Apicole - Pastura

Pastura este un polen modificat, hrana albinelor sau „painea albinelor”.

    Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii si umiditatii ridicate din cuib (stup), precum si datorita modului de conservare, polenul sufera o serie de transformari biochimice si modificari structurale, transformandu-se in pastura.
    Datorita faptului ca transformarile suferite de polen sunt biochimice, produsul rezultat este diferit de polenul initial. Transformarea polenului in pastura comporta mai multe etape

- prima etapa consta in dezvoltarea bacteriei pseudomonas, aeroba, care va consuma intreaga cantitate de oxigen, ceea ce conduce in final la moartea acestor bacterii, prin autoasfixiere. -a doua etapa se produce prin dezvoltarea unei bacteriei anaerobe, lactobacillus, care foloseste glucidele ca sursa de oxigen, producand in schimb acid lactic, concentratia acestuia ajungand la 3,2%; de asemenea creste concentratia de vitamine din grupa B.
    Pastura este un produs natural, cu insusiri mai valoroase decat ale polenului datorita continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K, enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o face usor asimilabila.
    Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai mare .
    De asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind asimilarea mai usoara de catre organism.
    Datorita cantitatii mari de acid lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indelungat, fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative.
    Pastrata la loc uscat si racoros, poate rezista pana la 17 ani. Compozitia chimica a pasturii este urmatoarea: -carbohidrati (glucide)- -----35%; -lipide ----------------------------1-6%; -caretonoizi( provitamina A-200-875 mg/kg; -vitamina E------------------------1,7 g /kg; -vitamina C------------------------ 6-200 mg /100g produs.

    
    Colectarea pasturei din fagure este migaloasa si mai ales are un randament foarte scazut, cantitatile ce se pot extrage , fara a afectata alimentatia albinelor , fiind reduse. La cumpararea acestui produs se va urmari ca transformarea polenului in pastura sa fie deplina, lucru probat de forma de hexagon a bucatelelor de pastura ( imprumutata de la celulele din fagure). 
    Se admite un procent de sfaramaturi de 20-25% din total cantitate. De asemenea, in majoritatea cazurilor, privind in sectiune transversala, vom observa culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai multe flori.
    Pastura acopera toata gama de recomandari ale polenului: afectiuni hepatice, anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal, afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterocolite, colite de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa actiunea ei este mult mai rapida si mai puternica.
    Pentru cele mai multe dintre afectiunile amintite diferenta dintre cele doua poate fi oarecum estompata prin cresterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de administrare.
    Exceptie fac afectiunile hepatice, unde actiunea pasturii este cu adevarat remarcabila, inregistrandu-se rezultate de exceptie in hepatite acute si cronice, in ciroze uscate sau umede. 
    Doza uzuala recomandata este de 10-20 g/zi, in doza unica sau in doua prize, administrata la 30-45 minute dupa masa, pentru a nu produce disconfort gastric In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A, B, C, ciroze), doza va creste la 30 g/zi, administrarea se va face in trei prize (circa 10 g/administrare) si pe cat posibil intre mese, adica la o ora si jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz tratamentul poate fi completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu (doua jumatati de cana pe zi) sau comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de armurariu) si bineinteles cu propolis (0,5-1g/zi). 

Indicaţiile păsturii
Indicaţiile principale ale păsturii sunt în alimentaţia copiilor şi acelor persoane ce suferă de una sau de mai multe boli grave din zona tubului digestiv ( ulcere, tumori, ciroză etc.) şi ca rezultat nu pot digera corespunzător polenul.
         Păstura are un gust mai acru datorită fermentaţiei specifice care are loc în fagurii cu polen; este mai bună decât polenul în toate bolile legate de ficat şi de funcţionarea lui .
         În Medicina Tradiţională Chineză, gustul acru stimulează energia (Qi) a elementului "Lemn", care ajută funcţionarea următoarelor elemente fizice şi psihice:
ficat;
vezicula biliară;
muşchi (netezi, striaţi, cardiac) şi tendoane;
ochi;
imaginaţia, creativitatea;
energiile de regenerare.

Administrarea păsturii
Păstura este polenul deschis şi transformat biochimic. Polenul are acelaşi tip de relaţie cu păstura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind în general, păstura este mai nutritivă decât polenul şi este mai uşor de absorbit de către celulele noastre. Administrarea ei este foarte asemănătoare cu cea a polenului. Singura diferenţă posibilă este cea legată de dozaj. Pentru efecte similare, păstura este administrată în doze mai mici decât polenul.

Principalele metode de administrare sunt:

Intern:
Pe gură, prin înghiţirea păsturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte alimente ca iaurtul, cereale, pâine etc.
Sublingual (amintiţi-vă cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentaţie chirurgicală sau artificială, când păstura, polenul, mierea, lăptişorul de matcă, propolisul şi alte alimente uşor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitând gura, direct în stomac sau în intestinul subţire.
Supozitoare rectale, în cazul pacienţilor cu adenom de prostată
Supozitoare vaginale, în diferite afecţiuni genitale la femei

Extern:
În cosmetică, ca şi component al măştilor cosmetice, combinat cu miere şi/sau lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.

Reguli de administrare a păsturii

Testarea alergiei la început.
Începerea cu mici cantităţi.
Păstraţi păstura (brută sau combinată) cât mai mult posibil sub limbă, înainte de a o înghiţi.

Reguli de conservare a păsturii

Fără căldură
Fără lumină
Fără umiditate excesivă
Fără aer, dacă este posibil (vacuum)
Să fie refrigerat, dar numai în mici recipiente (maximum 100 grame)
Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie ţinut la temperatura camerei pentru 30 - 60 de minute pentru a evita evaporarea vaporilor de apă condensaţi

Contraindicaţii
Pentru păstură, contraindicaţiile şi limitele sunt aproape identice ca şi pentru polen.
Din cauza transformărilor suferite în stup (sub acţiunea bacteriilor specializate), păstura are unele contraindicaţii şi limite diferite de ale polenului.
Păstura este mai "netedă" decât "asprul" polen deoarece este întotdeauna deschisă. Fiind deschisă, irită mai puţin mucoasa tractului digestiv în procesele de digestie şi de absorbţie. Ca rezultat, toleranţa tractului digestiv este crescută.
Totuşi, deoarece păstura poate conţine mici cantităţi de polen ne-deschis, poate prezenta, în unele cazuri, aceleaşi probleme ca şi polenul, în special cele legate de alergii.
Pentru a diminua problemele menionate mai sus (alergii + intoleranţa) este întotdeauna o bună idee ca păstura să fie amestecată cu miere (la început în raport de 1:10, apoi 1:8, 1:6, 1:4, 1:2, 1:1). Apoi se amestecă ambele cu cantităţi suficiente de lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apă, iaurt etc.).
Diluarea păsturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reacţii adverse vor fi considerabil diminuate. Un alt "truc" este să vă sfătuiţi pacienţii să folosească separat extract moale de propolis sau tinctură de propolis sau apă de propolis extrasă direct care are foarte bune proprietăţi antiinflamatorii şi antialergice.
         Astfel, putem enunţa legile următoare:
Nu permiteţi ca păstura, în cantităţi normale, să ajungă la nivelul nasului pacienţilor (prin ceai + miere + păstură în inhalaţii, de exemplu), dacă pacientul are o alergie respiratorie la polen.
Nu permiteţi ca păstura, în cantităţi normale, să ajungă la nivelul stomacului pacienţilor, dacă pacientul are o alergie digestivă la polen.
Nu administraţi cantităţi mari de păstură celor suferinzi de diabet.
Nu administraţi cantităţi mari de păstură, cel puţin iniţial, persoanelor suferinde de afecţiuni severe ale tractului digestiv. Trataţi sau amelioraţi aceste boli mai întâi cu propolis, miere, lăptişor de matcă + ceaiuri de plante, apoi adăugaţi păstură în dieta lor.

Limite
Păstura nu poate vindeca un ţesut, un organ sau tot corpul mult prea slăbit pentru a putea să prelucreze prin mecanisme specifice (digestie şi absorbţia energiei în general).
Păstura nu poate vindeca celule sau ţesuturi îndepărtate dacă nu poate ajunge în aceste zone; de exemplu, vitaminele, enzimele, energia păsturei nu pot ajunge la celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.

Toate contraindicaţiile şi limitele de mai sus sunt mai mult sau mai puţin relative, şi trebuie judecate în mod specific în relaţie cu starea reală a pacientului, o stare ce poate fi diferită de la o zi la alta.
Este recomandat să aveţi o relaţie de bună înţelegere cu alergologul local.

    Ca o concluzie generală, se observă că păstura are indicaţii mai bune decât polenul, fiind recomandată în tratarea unui spectru larg de afecţiuni.

( Bibliografie - Dr.Ştefan Stângaciu - Curs de apiterapie )